PhotoLife

2009-11-04T15:37:00.001+02:00

Povestea din Vaideeni apare si pe alte meleaguri

2009-10-28T13:20:00.000+02:00

ASTRA FILM SIBIU 2009

2009-10-19T17:12:00.005+03:00

Selecţia Astra Film Festival 2009 s-a încheiat. 117 filme vor putea fi vizionate anul acesta la ediţia jubiliară a Festivalului Internaţional de film documentar, ce se va desfăşura la Sibiu, în perioada 26 octombrie – 1 noiembrie. Pentru selecţie s-au înscris peste 1.000 de filme, din toate colţurile lumii.

Un regal al realităţii contemporane pe ecranul celei de-a X-a ediţii ASTRA FILM FESTIVAL, 65 de producţii din 35 de ţări din Europa, America, Australia şi Asia concurează pentru premii în valoare totală de 25.000 €, în patru secţiuni: Internaţional, Europa, România şi Student.

Ediţia jubiliară a Festivalului pune alături, în competiţie, veterani ai filmului documentar, printre care David MacDougall (Australia), omagiat la ASTRA FILM FESTIVAL 2000 în cadrul unui program-portret, dar şi regizori aflaţi la început de drum, producători TV, antropologi şi sociologi din toată lumea. Cele două jurii internaţionale reunesc zece personalităţi ale lumii documentarului şi cinematografiei din Europa şi România.
La secţiunea România, filmele lui Alexandru Solomon, Thomas Ciulei, Alexandra Gulea, Tudor Giurgiu intră în concurs cu documentarele lui Marian Crişan (câştigătorul Palm D’ or, Cannes Film Festival 2008 pentru cel mai bun scurtmetraj), sau cele de debut ale Adinei Popescu, Vlad Naumescu & Klara Trencsényi şi alţii.

Se anunţă o competiţie foarte strânsă la categoria filmelor studenţeşti, între Academiile de film din Europa: HFF Konrad Wolf (Germania), University of Tromsø (Norvegia), Visual Cultural Studies (Norvegia), The Polish National Film (Polonia), Television and Theatre School, University Of Silesia, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, University of Leiden - Cultural Anthropology & Development Sociology (Olanda), Harvard University / Harvard Media Anthropology Lab, School film - Royal Holloway University of London (Marea Britanie), Geneva University (Italia), Granada Manchester, Oxford Academy of Documentary Film (Marea Britanie), University College London (Marea Britanie) etc.

Festivalul Astra Film e mai mult decât o competiţie. O serie de programe speciale întregesc, pe parcursul unei săptămâni extraordinare, evenimentul cultural al toamnei.

Festivalul internaţional de film documentar de la Sibiu, ASTRA FILM 2009, este organizat de Studioul Astra Film – Departament de antropologie vizuală al C.N.M. ASTRA din Sibiu şi de Fundaţia ASTRA FILM, cu sprijinul: Centrului Naţional al Cinematografiei, Programului Media al Uniunii Europene, Consiliului Judeţean Sibiu, Primăriei Sibiu, Fundaţiei Raţiu, Ambasadei Franţei, Ambasadei Olandei, Ambasadei Israelului, Fundaţiei Soros România, editura Cartier. 3,5% din bugetul total al ediţiei jubiliare Astra Film Sibiu (prima ediţie Astra Film Festival a avut loc în 1993) este acoperit de Ministerul Culturii şi Cultelor.

Site oficial

Frig si ploua

2009-10-16T18:13:00.005+03:00

Nu prea e mult de spus. E deprimant. Afara e frig si ploua. Cela ma plimba intr-o lume hipnotizanta. O lume grotesca, rece si deprimanta. Insa momentele de caldura si de umor iti aduc aminte ca a mai ramas ceva uman in lumea asta, ca in spatele tuturor picaturilor de ploaie si valurilor de frig mai e urma de caldura umana.

Vorbesc despre "Stupul" lui Camilo Jose Cela(ed. Polirom, 2009).

Va las langa doua citate si patru poze...sper doar sa nu va deprim prea mult

"Lui Martin Marco îi plac plimbările solitare, lungile, obositoarele plimbări fără ţintă pe străzile largi ale oraşului, pe aceleaşi străzi care, în timpul zilei, se umplu ca prin miracol - gata să dea peste margini, ca nişte ceşti, la onestele gustări de dimineaţă- de vocile vânzătorilor, de ingenuele şi neruşinatele cuplete ale slujnicelor, de claxoanele automobilelor, de plânsetele copiilor mici: fragezii, violenţii, urbanii pui d elup dresaţi" (pp. 264-265)

"Băncile de pe străzi sunt ca o antologie a tuturor necazurilor şi a aproape tuturor bucuriilor: bătrânul care-şi odihneşte astma, preotul care îşi citeşte cărţulia de rugăciuni, cerşătorul care se despătduchează, zidarul care prănzeşte în tovărăşia nevestei, ftizicul care oboseşte, nebunul cu ochii enormi şi visători, muzicantul de stradă cu cornetul sprijinit pe genunchi, fiecare cu oful lui, mai mare sau mai mic, lasă pe urma lor, pe scândurile băncii, acel iz obosit al cărnii care nu ajunge să înţeleagă pe deplin misterul circulaţiei sângelui. Şi mai sunt fata care-şi odihneşte urmările geamătului aceluia profund, şi doamna care citeşte un lung roman foileton de dragoste, şi oarba care aşteaptă să treacă orele, şi mica dactilografă care-şi devorează sendvişul cu pâine neagră şi salam, şi canceroasa care-şi înghite durerea, şi toanta cu gura întredeschisă, din care se preling încet balele, şi vânzătoarea de mărunţişuri cu taraba sprijinită în poală, şi fetiţa căreia cel mai mult îi place să se uite cum urinează bărbaţii." (pp. 265)

"Istorii de viata in transhumanta"

2009-10-05T18:31:00.005+03:00

Va invitam la expozitia de fotografie, "Istorii de viata in transhumanta", care se va desfasura in perioada 12 octombrie - 12 noiembrie 2009 la Libraria Carturesti din incinta Muzeului Taranului Roman, sala "La Nuiele" (intrarea de la Clubul Taranului Roman, etaj I). Vernisajul v-a avea loc luni, 12 octombrie 2009, ora 19:00 in locatia mai sus amintita. Va asteptam cu invitati speciali, profesor Vintila Mihailescu si cercetator Bogdan Iancu, si cu vin si bunataturi traditionale.

Versiune subiectiva a marii

2009-09-07T17:31:00.006+03:00

Afara ploua...racoarea intra in camera...mirosul de ploaie se amesteca cu cel al ceaiului de lamaie. Pe scurt s-a intors toamna...

Dimineata rece cu vaporul fantoma...

Pe aceasta vreme si in aceasta atmosfera caldura de ieri pare la secole departare...in alta dimensiune si in alta viata. Ma uit la cateva poze facute la mare anul asta. Lumea din aceste poze pare straina, pare vazuta de alt om. Si totusi atunci pozele astea reprezentau marea asa cum o vedeam si o simteam.
Ce repede ne mai schimbam, ne adaptam si uitam. Sper sa va placa cum arata marea pentru minte candva....
Ejoy!

Running I

Running II

Steps...

Atlas

Turn de control

Umbra diminetii

Roata balciului

Revenire

2009-09-06T11:36:00.002+03:00

A trecut si vara...s-au adunat povesti si poze. Imagini si vieti au fost impartasite si din pacate nu am mai apucat sa scriu nimic aici. In ultimul timp am intrat intr-o stare de amorteala si de lipsa totala de motivatie(probabil vacanta si caldura sunt de vina)...
Astazi un amic mi-a dat un filmulet care mi-a facut pielea de gaina si care imi arata ca nu avem dreptul sa fim pasivi si apatici...trebuie sa profitam de ce avem si sa ne bucur de sansele noastre. Stiu...suna a cliseu...dar vedeti filmul si lasati un comentariu daca nu este asa.

Pentru mai multe informatii legate de film intrati pe acest site.

Versetele satanice (Salman Rushdie)

2009-06-21T17:33:00.006+03:00

În pregătirea pentru fatidica zi de mâine m-am gândit să nu mă stresez prea tare aşa că citesc ultima carte de care m-am apucat. Am sa vă spun mai multe despre ea la sfârşit. Până atunci mai arunc câte un citat care mi-a atras atenţia...

"[...] a simţit cum trecutul se repede spre el ca o maree, înecându-l, umplându-i plămânii cu salinitatea sa persistentă. Azi nu sunt eu însumi, s-a gândit el. Palpitaţiile de la inimă. Viaţa le face rău celor vii. Niciunul dintre noi nu este el însuşi. Niciunul dintre noi nu este astfel.
Acum casa avea porţi de oţel acţionate prin telecomandă din interior, porţi care închideau arcul de triumf gata să se sfărâme. S-au deschis cu un zumzet încet, lăsându-l pe Saladin să intre în acel sălaş al timpului pierdut. Când a văzut nucul în care tatăl său susţinea că i se află sufletul, mâinile au început să-i tremure. S-a asacuns în spatele neutralităţii faptelor.
- În Caşmir, i-a spus el lui Zenny, copacul pe care-l capeţi la naştere e un soi de investiţie. Când un copil ajunge la maturitate, nucul adult e comparabil cu o poliţă de asigurare, care între timp a crescut. E un copac valoros, căci poate fi vândut ca să achite o nuntă sau să asigure un început în viaţă. Omul matur îşi ciopârţeşte copilăria ca să-şi ajute sinele adult. O astfel de lipsă de sentimentalism e ispititoare, aşa-i?" (Salman Rushdie, Versetele satanice, p.83)

"Întrebare: Care este opusul credinţei?
Nu necredinţa. E prea categorică, prea sigură, prea închisă. În sine, e tot un soi de credinţă.
Îndoiala.
Condiţia umană. Dar cum rămâne cu cea îngerească? La mijloc de drum, între AllahDumnezeu şi homosapi, s-au îndoit îngerii vreodată? Da, au făcut-o: sfidând voinţa Domnului, într-o bună zi s-au ascuns, bombănind, sub Tron, şi au îndrăznit să întrebe lucruri interzise. Anti-întrebări. Este bine că. Nu s-ar putea susţine că. Libertatea, cea mai veche anti-încercare. I-a calmat, fireşte, uşor, folosind abilităţi manageriale a la Dumnezeu. I-a flatat: voi veţi fi instrumentele voinţei mele pe Pământ, uneltele salvăriidamnării omului, toate alea et cetera. Şi cât ai bate din palme, gata cu răscoala, sus cu aureolele, înapoi la muncă. Îngerii sânt uşor de împăcat. Transformă-i în unelte şi îţi vor cânta melodiile de harpie. Fiinţele umane sânt mai încăpăţânate, se pot îndoi de orice, chiar şi de ce văd cu propriii lor ochi. De ce văd spatele ochilor. De ce zăreşte, pe când se preling cu pleopele grele, din spatele genelor închise...Îngerii...nu e mare lucru de capul lor când e vorba de voinţă. A avea voinţă înseamnă a nu fi de acord, a nu te supune, a dezaproba.
Ştiu, vorbe diavoleşti..."(Salman Rushdie, Versetele satanice, pp.114-115)

"...emigrantul se poate lipsi foarte bine de călătorie. Pentru el călătoria nu e decât un rău necesar. Important e să ajungă." (Salman Rushdie, Versetele satanice, p.116)

"- E meseria poetului, răspunde apoi. Să numească nenumitul, să arate cu degetul la înşelăciuni, să fie părtinitor, să stârnească dispute, să modeleze lumea şi să n-o lase să adoarmă."(Salman Rushdie, Versetele satanice, p.121)

Ideii din "Eu si ai mei" (JKJ)

2009-06-12T21:39:00.004+03:00

Dupa ce am reusit sa termin cu licenta (adica sa o scriu si sa o predau...mai e partea cu prezentarea) am reusit sa ma intorc si eu la una din cele 3 carti de care m-am apucat de ceva vreme: Eu si ai mei de Jerome K. Jerome (celelalte doua sunt Galapagos de Vonnegut si Underground de Murakami).

Umorul lui JKJ este cunoscut. Ironiile sale si perspectiva comica asupra vietii au reusit sa ma binedispuna si in cele mai grele momente. Insa la un moment dat in aceasta carte am fost surprins de un schimb de replici cu fiica sa, Robin, care mi s-a parut fermecator. Poate era muzica sublima de pe fundal - Beethoven Sonata 14. Op.27,2 - 'Moonlight'...dar cel mai probabil nu acesta este motivul. In acest fragment JKJ a aratat ca este un scriitor mare. Face ceea ce trebuie sa faca un scriitor adevarat, in perspectiva mea, si anume sa ajute cititorul sa intrezareasca o parte din misterele Vietii in care ne "zbatem". Astfel este dezvaluita o parte din esenta Ei, o ridicare usoara a cortinei ce ne arata rotitele si mecanismele vietii (nu cea mai potrivita metafora...but for now it will do). E adevarat, acele mecanisme sunt in continuare imprejmuite de un strat gros de ceata ce nu ne lasa sa vedem in profunzimile Ei, insa este un inceput. Este ceea ce ar trebui sa faca omul...si anume sa incerce, macar din cand in cand, sa inteleaga Viata si sa nu se lase condus orbeste de Ea.

Sa prezint putin contextul... Dupa o calatorie cu toata familia la St. Leonard naratorul si fiica sa incep o discutie, la inceput inocenta, despre vizita la care au participat si despre diferite persoane prezente acolo. Aceasta discutie s-a dezvoltat treptat si a ajuns o discutie despre casatorie si dragoste...despre ce inseamna aceste lucruri pentru oameni si care este sensul lor in viata acestora. Discutia se transforma astfel intr-o lectie de viata data de tata pentru fiica sa ce este in drum spre devenirea unei femei. O fiica ce este speriata de ciudatenia si nedreptatea iubirii si a casatoriei.

"- Eu n-o sa ma marit niciodata, zise Robin. Cel putin, sper sa nu.
- De ce "speri"? am intrebat-o eu.
- Pentru ca sper ca nu voi fi niciodata atat de idioata, raspunse ea. Vad totul foarte limpede. Mai bine n-as mai vedea. Iubirea! Este doar o mizerie cu nume frumos. N-o sa fiu eu aceea de care o sa se indragosteasca vreunul. El n-o sa ma cunoasca, pana ce va fi prea tarziu. Cum ar putea? Va fi atent mai curand la infatisarea mea - la pielea mea alb-rozalie, la bratele mele rotunde. Mai simt, cateodata, cand se uita vreun barbat la mine, si asta ma scoate din sarite. Alteori, insa, admiratia din ochii lor imi face placere. Si asta ma scoate si mai tare din sarite....
...
- Este o farsa de-a Naturii, ca sa-si bata joc de noi, zise ea. El o sa-mi spuna ca eu sunt lumea pentru el; ca iubirea lui va fi mai trainica decat stelele - si o va crede, totodata, bietul de el! Ma va numi intr-o suta de feluri dragute, imi va saruta mainile si picioarele. Iar daca eu sunt atat de proasta sa plec urechea la ce indruga el, s-ar putea sa dureze - izbucni in ras, un hohot mai curand neplacut - vreo sase luni; cu putin noroc, probabil un an, asta daca o sa am grija sa nu ies din casa cand o bate vantul dinspre rasarit si sa ma intorc cu nasul rosu, si sa nu-l las sa ma surprinda vreodata cu moatele in par. Nu pe mine ma va dori el, ci doar tineretea mea, si noutatea pe care o reprezint, si enigma mea. Si cand acestea se vor duce...
...
- Si ce urmeaza dupa ce toate acestea mor? ma intreba ea. Ce urmeaza? Trebuie sa stii. Spune-mi. Vreau adevarul.
...
- Cand pasiunea s-a stins; cand slava si minunea Dorintei - eternul ritual al insotirii din Natura satisfacand-o la poruncile ei - s-a sfarsit; cand, mai devreme sau mai tarziu, niste zori cenusii te surprind ratacind nedumerit prin locuri odinioara familiare, cautand zadarnic palatul pierdut din visele copilariei; cand nebunia Iubirii s-a risipt, ca parfumul florilor, ca splendoarea aurorei, atunci iti ramane tot ce-ai avut inainte - nici mai mult, nici mai putin. Daca pasiunea a fost tot ce ati avut sa va daruiti unul altuia, atunci Dumnezeu sa v-ajute. Dupa ce v-ati trait ceasurile de nebunie, s-a sfarsit. Daca vorbele de lauda si adorarea au fost pretul tau - ei bine, o sa-ti primesti plata. Si, cu asta, targul s-a incheiat. Daca numai speranta de a fi facuta fericita te-a momit, atunci este de compatimit. Noi nu ne facem fericiti unul pe altul. Fericirea este darul zeilor, nu al oamenilor. Taina sta in tine, nu in afara. Ceea ce iti ramane va depinde nu de ceea ce ai CREZUT, ci de ceea ce ESTI. Daca in spatele iubitului a existat barbatul, iar in spatele imposibilei zeite din creierul lui bolnav de dragoste a existat vreo femeie sincera, umana, atunci viata nu sta in urma-ti, ci inaintea ta.

Viata inseamna a darui, nu a obtine. Asta este greseala pe care o facem, cei mai multi dintre noi. Este la fel cum munca inseamna bucurie, nu salariul; jocul, nu scorul. Placerea iubitului este sa ofere, nu sa pretinda. Recompensa maternitatii este durerea. Ca sa servesti Statul, te costa nepurtarea de grija si trandaveala; sa-si cheltuiasca gandirea si puterea de munca facand mii de planuri, este ambitia barbatului. Viata este a face, nu a avea. Pentru a ajunge in varf se chinuie alpinistul, nu pentru a-l poseda. Numai prostii se casatoresc gandindu-se la avantajele pe care o sa le obtina din asta: provizii zdravene de bucurii si placere, ocazii pentru automultumire, eterne mangaieri - solda desfranatului. Rasplata casatoriei este truda, datoria, responsabilitatea - si pentru barbati, si pentru femei. Copilul iubirii iti vorbeste odata ce ai trecut de pasiune. Nu vei mai fi "Zeita" lui, "Ingerul", "Papusica", "Regina inimii" lui. Exista si nume mai frumoase decat astea: sotie, mama, preoteasa a templului omenirii. Casatoria este renuntare, sacrificiul Sinelui pe altarul speciei. "O farsa de-a Naturii" o numesti tu. Probabil. Dar o farsa de-a Naturii care te sileste sa capitulezi in fata intentiilor Domnului.
...
- Atunci toata iubirea n-are nici un rost, zise ea, am putea s-o ducem mai bine fara ea, sa alegem cu mai multa minutiozitate. Daca nu este decat ceva ce ne framanta pentru scurt timp si apoi dispare, ce rost mai are?
- Ai putea sa te intrebi acelasi lucru si despre Viata insasi, i-am raspuns eu. Si ea este ceva ce ne framanta pentru un timp scurt, si apoi dispare. Probabil "framantarea", cum ii zici tu, are rostul ei. Izbucnirile vulcanice sunt necesare ca sa creezi o lume. Fara ele, pamantul ar ramane o piatra si atat, nepotrivit pentru scopurile sale. Explozia fortelor mocnite ale Tineretii, pe care obisnuim s-o nimim Iubire, serveste la a crea barbatul si femeia. Nu moare, ia o alta forma. Florile se ofilesc, cand apar fructele. Pasiunea trece lasand locul tihnei. Iubitul temator devine sprijinitorul, ocrotitorul, sotul.
- Dar esecurile? starui Robin. Nu ma refer la oamenii prosti sau rai, ci la cei care au inceput cu adevarat prin a se iubi si-au sfarsit prin a nu se mai placea - aproape a se uri unul pe altul. Ei cum au ajuns aici?"

Urmeaza o poveste. O anecdota prin care parintele incearca sa dezvaluie felurile ciudate in care functioneaza lumea. Astfel doi tineri frumosi se iubesc. Niciunul nu se destainuie ceiluilalt. Baiatul are o pozitie sociala "nepotrivita" pentru rangul ei. Astfel pleaca in lume pentru a-si face un nume si o cariera. 20 de ani se lupta pentru a se afirma doar cu ea in minte. Dupa 20 de ani se intoarce. O regaseste la fel de frumoasa si fermecatoare ca intodeauna. Amandoi sunt necasatoriti. El ii povestete despre tot ce a simtiti si simte pentru ea. Ea ii spune ca nu ii poate oferi mai mult decat pritenia ei. El accepta situatia si se muta in satul vecin. Petrec restul vietii impreuna.
Spre sfarsitul vietii ii inmaneaza o scrisoare in care se aflau motivele comportamentului ei, o scrisoare ce putea fi deschisa doar dupa moartea ei...

"- ... "Motivele" sunau jalnic de insuficient. Pana te apucai sa le examinezi la lumina rece a experientei. Iar atunci, scrisoarea iti aparea clar, nu drept o prostie, ci drept unul dintre cele mai severe comentarii la dresa casniciei care s-au asternut vreodata pe hartie. Il refuzase din pricina ca voise sa ramana pentru totdeauna idealul lui; sa-si pastreze dragostea unul pentru celalalt pana la sfarsit, nepatata; sa fie intr-adevar tovarasa lui de o viata. Daca el i-ar fi vorbit in dimineata aceea, cand il asteptase ea pe drum - pe jumatate plina de speranta, pe jumatate temandu-se ca o sa vorbeasca - poate ca i-ar fi promis ca va fi a lui. "Caci tineretea", scria ea, "intodeauna isi inchipuie ca va gasi o noua cale." Si-i multumea Cerului ca el tacuse. "Mai devreme sau mai tarziu", continua scrisoarea, "ai fi aflat, Iubitule, ca nu eram nici sfanta, nici inger, ci doar o femeie - asa o faptura neinseamnata si plicticoasa te-ar fi adus la exasperare - plina de mii de capricii si mofturi care ar fi stricat, in ochii tai, tot ce era bun in ea. Am vrut sa ai din mine numai ceea ce era cu adevarat valoros si aceasta mi s-a parut singura cale. Numarand orele pana la venirea ta, detestand suferinta cand plecai, as fi putut mereu sa-ti daruiesc ce aveam mai bun in mine. Cuvintele urate, nazurile si enervarile care otravesc vorbirea - puteau sa astepte; era ora iubitului meu. Si tu, Iubitule, ai fost intodeauna atat de tandru, atat de vesel. Mi-ai adus bucuria cu bratele pline. Ar mai fi fost oare la fel daca ai fi fost sotul meu? Cum ar fi fost posibil? Au fost timpuri, atatea cate-au fost, cand m-ai suparat. Iarta-ma, Iubitule, vreu sa spun ca a fost vina mea - moduri de gandire si de actiune care nu se potriveau cu ale mele, care nu sunt prea deschise - destul de lipsite de importanta cat sa se treaca peste ele. Fiind iubitul meu, ele n-au insemnat mai mult ca petele in soare. A fost usor sa-mi stapanesc iritarea de moment pe care mi-au provocat-o. Timpul era prea pretios fie si numai pentru o singura clipa de instrainare. Ca sot al meu, nota discordanta ar fi fost continua, s-ar fi amplificat pana la discordie. Vezi tu, dragul meu, n-am fost destul de mare ca sa iubesc TOTUL la tine. Imi amintesc, cand eram copil, cat de revoltata eram impotriva lui Dumnezeu, cand doica mea imi spunea ca El n-o sa ma iubeasca pentru ca fusesem rea si pentru ca El iubea numai copii cuminti. Parea asa o iubire anemica. Dar este exact ca iubirea barbatilor si a femeilor; luam din ea doar ce ne face placere, rasplatind restul cu manie. Ar fi aparut cuvintele rautacioase care nu pot fi niciodata sterse din minte, tacerile uracioase, distantarea treptata a unuia fata de celalalt. N-am indraznit sa ma confrunt cu asa ceva. Nu a fost doar egoism. Sincer, as spune ca m-am gandit mai mult la tine decat la mine. Am vrut sa tin umbrele vietii departe de tine. Noi, barbatii si femeile, suntem ca florile. Cand este vreme frumoasa ne aratam ce avem mai bun. Tu ai fost eroul meu. Ai vrut sa fii maret. Am vrut sa fii inconjurat de vise incantatoare. Am vrut ca dragostea ta sa fie sfanta, nu reazem pentru tine."
...

"- Crezi ca a avut dreptate? ma intreba Robin.
- N-as putea spune, i-am raspuns eu. Nu exista reguli pentru Viata, ci numai pentru indivizi.
- Am citit undeva, zise Robin, - unde era? - "Dragostea sufera totul si se bucura de tot."
- Poate in Thomas Kempis. Nu sunt sigur am zis eu.
- Mi se pare, zise Robin, ca explicatia sta in acea afirmatie a ei: "N-am fost destul de mare sa iubesc TOTUL la tine."
- Mie mi se pare, am zis eu, ca intreaga arta a casatoriei consta in a te armoniza cu celalalt. Asta presupune rabdare, stapanire de sine, ingaduinta. Inseamna sa lasi deoparte vanitatea si sa admiti, in sinea ta, ca, judecand cu ochi mai putin partinitori decat ai tai, pot exista mai multe parti discutabile la tine, care necesita schimbari. Inseamna tolerarea punctelor de vedere si a parerilor diametral opuse fata de cele mai dragi convingeri ale noastre. Inseamna, la nevoie, abandonarea multora dintre obiceiurile si indulgentele care, oricat de marunte, ajunsesera sa fie importante pentru noi. Inseamna adaptarea dorintelor noastre la nevoile celorlalti; adaptarea, deseori, a unor imprejurari si conditii dezgustatoare pentru noi. Inseamna dragoste adanca si destul de puternica sa inece partile urate ale vietii - certurile, greselile, neintelegerile - repede si in tacere, in marea uitarii. Inseamna curaj, optimism, bun-simt.
- Exact asta ziceam si eu, explica Robin. Inseaman sa-l iubesti si atunci cand e nesuferit.
Aparu DIck, traversand campul. Robin se ridica si se strecura in casa.
- Arati al naibii de solemn, tati, zise Dick.
- Pentru ca ma gandeam la viata, Dick, i-am marturisit eu. La sensul ei si la explicatia acestuia.
- Da, viata e o problema, admise Dick.
- Putin sacaitoare, am incuviintat eu.
Am fumat amandoi in tacare, o vreme.
- Sa iubesti o femeie buna trebuie sa fie un ajutor urias pentru un barbat, zise Dick.
...
- Urias, Dick, am incuviintat eu."

Trebuie sa recunosc ca acest fragment din carte m-a luat prin surprindere. Nu ma asteptam la asa ceva de la JKJ. Banuiesc ca asta este unul din capacitatile unui mare scriitor, sa te surprinda mereu. Imi place acest fragment pentru ca in incercarea de a dezvalui unor copii despre misterele vietii JKJ de fapt ne aduce aminte despre ce inseamna casatoria si dragostea...ce inseamna ele in vietile noastre si ce putem sa ne asteptam de la ele. Poate suna patetic, poate ca sunt eu usor de impresionat, dar in concluzie trebuie sa zic ca JKJ este un scriitor mare si ca astfel de fragmente sunt estenta literaturii (nu ca restul cartii nu ar fi avut farmec, dar acest fragment este cu adevarat profund si reprezinta daca nu o lectie de viata macar un sfat de viata).

Nunta

2009-06-11T17:07:00.008+03:00

Dupa o perioada mai aglomerata ma gandeam sa prezint si cateva poze de la nunta Ramonei (sora mea). Imi planuisem sa nu iau aparatul foto cu mine pentru ca nu m-as fi putut abtine sa nu fac tot felul de incercari. Sa vedem ce a iesit...

Dupa cum se poate observa nu am putut rezista tentatiei si am luat aparatul. Insa nu am luat incarcatorul si am avut "grija" sa se termine bateria. Intentia nu a fost una cu rautate ci a fost una mai pragmatica. Ma gandeam ca e mai normal sa fiu un invitat la nunta surorii mele si nu fotograful nuntii.

Dupa cateva incercari cu "originala" imagine de proaspata nevasta in oglinda am zis sa incerc cateva de detaliu...

De partea celalta a usii statea un proaspat sot care astepta sa-si vada sotia cu nerabdare. Din seria de cadre favorita mea este urmatoarea. Ea nu transmite neaparat starea de acolo...dar de cele mai multe ori fotografia transmite altceva decat ce exista nu-i asa?

Circuitul informatiei in societate

2009-05-20T13:26:00.006+03:00

Am primit astazi un link cu imaginea de mai jos.
In timp ce imi bat capul cu RDS, cu formule kilometrice, cu dispute academice despre corectitudinea acestor formule si a asumptiilor lor primesc aceasta imagine. Si din nou imi vine in cap o intrebare pe care mi-am tot pus-o. Merita sa imi bat capul? Merita sa citesc 30 de articole despre RDS ca sa scriu 15 pagini in licenta mea? Va citi oare cineva toate acele formule si povesti plictisitoare? Va conta in vreun fel ca am pierdut undeva intre o saptamana si doua sa scriu toate acele pagini? Dar mai departe...va fi folosita toata povestea asta despre care scriu? Daca studiez si imi asum 10 chestii, am grija sa nu incalc nici una din aceste reguli fac tot felul de prelucrari de date ca sa stiu eu ca totul este ok...la final ce inseamna toate astea? Cine va citi mai mult decat concluziile?
Stiu ca metodologia si intelegerea aprofundata a mecanismelor pe care le folosesti sunt foarte importante. Si stiu ca nu poti reusi in mediul academic daca nu incerci macar sa respecti cat mai multe dintre regulile si principiile metodologice, etice si asa mai departe...si totusi nu pot sa nu ma intreb...au toate acestea vreun sens?
Ce sa zic...buna poza...IT MADE MY DAY.
Acum ma intorc la formulele mele si astept cu nerabdare piesa siropoasa de diseara de la Bulandra.

Povestea unei nepoate

2009-05-08T01:57:00.018+03:00

Dupa o zi pierduta printre sute sau poate mii de poze si fotografii nu pot sa dorm asa ca mi-am deschis laptopul si m-am apucat sa scriu o poveste pe care vroiam sa o scriu de mai mult timp. Sa incepem...

Dupa ce saptamana trecuta v-am plimbat printr-un un eveniment important din viata mea si a familiei mele acum ma simt responsabil sa prezint un personaj care nu a fost prezentat inca. Sa va zic cum a inceput toata povestea.

Au fost o data ca niciodata o fata frumoasa si un frate de baiat frumos (care era si el simpatic in felul lui). Dupa apoximativ vreo doua vieti de caine sanatos, dupa fericiri, suparari, traume, sechele si alte nebunii s-au intalnit. S-au vazut, s-au placut si s-au luat.

Fata frumoasa din poveste (cunoscuta si ca mama nepoatei)

Romeo(frumosul frumoasei de mai sus)

In fatidica zi de 15 mai a lui 2008 dragostea lor a dat nastere unui ghemotoc uman numit Teo.

A se citi ca: dragostea care a dat nastere ghemotocului uman

Acest ghemotoc a crescut mare si a devenit o domnisoara in toata regula. La adunarea clanului organizata cu ocazia sarbatorilor pascale unchiul mare si rau a venit si a facut poze, iar acum povestea este impartasita cu intreaga comunitatea internautica.

Timpul a trecut...

...dinti au crescut...

...oua s-au ciocnit...

...mancare s-a mancat....

...urme au ramas....

...dragostea bunicii...

...si a bunicului a venit...

...si uite asa ghemotocul uman a crescut mare si serios.

Acesta este doar inceputul povestii noastre. Sunt pasi de facut, jocuri de jucat, munti de urcat, paduri de cutreierat, carti de citit...daca suntem norocosi poate vom vedea macar o parte din toate astea impreuna...

O cununie

2009-05-04T13:43:00.019+03:00

Dupa o perioada in care am facut poze insa nu am mai apucat sa postez nimic m-am gandit sa vin cu o mica poveste despre cununia la care am fost. Aceasta este a doua oara cand sunt prezent la un astfel de eveniment. Dupa ce in prima fratele meu a intrat in randul barbatilor responsabili cu nevasta si alte nebunii acum e randul surioarei mele sa intre in categoria oamenilor legati contractual de iubitul/a lor.

A fost primul eveniment in care am fost desemnat ca "fotograf oficial" si ca de obicei am luat lucrurile cam prea in serios si in afara de masa si de drumul dintre Bucuresti si Ploiesti (caci in Ploiesti a fost minunatul eveniment) de asta m-am ocupat.

Dupa o perioada de hoinarit prin Ploiesti sighteseeing si in cautare de flori ne-am intalnit cu toata familia si am asteptat cu nerabdare venirea "fericitului" care urma sa semneze minunatul contract care urma sa-l lege de sora mea pentru restul vietii sale :).

Venirea entuziasmata a norocosului

Fuga spre primarie

Dupa ce am ajuns la primarie...cu intarziere evident si intalnirea cu toate rudele am fost bagati intr-o camaruta rapid iar in 5 minute toata distractia s-a terminat.

Emotiile in fata discursului de un minut (implicatia emotionala a administratie a fost impresionanta...in sensul ca NU)

Semnarea istoricului act

Dupa minunata si emotionanta ceremonie au urmat clasicele portrete de grup. Am sa postez cateva exemplare unele mai traditionale altele...mai putin.

Portret de grup cu toata familia in timp ce noua sotie se impiedica...urmarile nu se vad...

Chiar era ceva interesant acolo sus insa prea departe de campul vizual al Ramonei

Dupa scurta pauza in parc ne-am continuat drumul spre frumosul restaurant.

O poza cu o mama mandra care are in stanga si in dreapta copiii ei care au propriile lor familii...inca unu e in mintea ei probabil acum...inca unul

Georgiana making a face...nu-i place de aparat...pacat ca lui ii place de ea ;))

La restaurant au fost mai multe momente interesante...pe majoritatea nu le-am imortalizat...am citit undeva ca nu e frumos sa faci poze la oameni in timp ce mananca...insa am totusi doua momente clasice: desfacerea cadourilor si...desertul...

Tefal zici...

Mmmmmmar copt...

Povestea noastra se apropie de sfarsit dupa ce ne-am hranit bine ne-am retras acasa la Andrei pentru un paharel de sampanie, un zambet si o bucatica de tort.

Having fun

Casa de piatra

Fascinatie pentru gara

2009-04-23T12:55:00.014+03:00

In ultima vreme am inceput sa am o fascinatie deosebita pentru gara ca spatiu social si simbolic...astea sunt cateva incercari de a surprinde ceva din farmecul acestui spatiu

Abstract (asta e dupa ce am vazut zeci de fotografii abstracte facute de Ralph Gibson)

Intre granite

Parting ways

Red lights to yellow flowers

MARFA

Imagini si povesti din Plovdiv

2009-04-18T16:20:00.006+03:00

M-am gandit ca ar fi frumos sa pun cateva vorbe si cateva imagini cu prima mea expeditie in lumea conferintelor internationale. Impreuna cu 7 colege am fost acceptati la conferinta de la Plovdiv (7^th Border Crossings Network International Conference). Din fericire am fost sustinuti financiar de cei de la Facutlatea de Sociologie din Bucuresti care ne-au platit drumul si cazarea. Vreau sa le multumesc din nou pentru gestul lor cu aceasta ocazie.

Dupa cum ziceam initial eram 8 studenti de la comunitati umane din anul 3 de la Facultatea de Sociologie insa am pierdut un om pe drum. Mai exact Alexandra a trebuit sa coboare din tren la Giurgiu pentru ca si-a pierdut buletinul. Tot aici as vrea sa-i reamintesc ca a fost super si ca ne pare rau ca nu a putut merge cu noi.

Am ajuns devreme in Sofia (6 dimineata parca) si ne-am permis cateva ore de hoinarit. Mai jos aveti intrarea de la gara din Sofia.

In fata garii era o constructie ciudata ca un cort cu multe turnulete si care avea in centrul sau o statuie comunista (banuiesc eu) care reprezinta o mama cu un copil.

Dupa ce fetele si-au baut cafeaua intr-o mica bodega a inceput sa rasara soarele si am avut parte de o lumina foarte frumoasa.

Dupa cateva ore de plimbat am dat de un protest prin centrul Sofiei (cred ca era centrul...nu am avut harta si mai mult am mers dupa ureche dar banuiesc ca oamenii astia protesteaza si ei prin centru :)). Victoria in statutul ei de mica revolutionara a facut rost de o sapculita de la protestatari si a purtat-o in semn de solidaritate cu fratii balcanici de peste Dunare.

Prima poza am facut-o in timp ce fetele cheltuiau leva pe antichitati ieftine :)...Madi cu aparatul in mana...saraca pare cam descumpanita. A doua poza e cu o biserica mica si draguta de prin centru.

Dupa ce am vizitat cateva biserici si o berarie in care ne-am bucurat de bere nefiltrata am dat de o cladire cam darapanata si trista care avea o pancarda pe care scrie Institute of Sociology. Si am zis sa facem o poza iola institutul de sociologie. A doua poza e o incercare mai abstracta...inspiratia probabil a venit de la berea aia minunata :).

Dupa doua ore de mers cu trenul, o teapa cu taxiul, o teapa la un restaurant si cateva ore de somn ne-am prezentat la conferinta. Ziua a inceput cu prezentarile lu Madi si a Iuliei iar ultimele care au prezentat din echipa noastra au fost Elena si cu Ana urmatoarea zi.
Sincer am fost in mare dezamagit de aceasta conferinta in care majoritatea citeau de pe foi, mai citeau si foarte prost si isi depaseau cele 10 minute mai tot timpul. Au fost putine lucrari care sa fie prezentate decent si foarte putine au fost cele care sa aiba si substanta si o prezentare inteligibila.

Duminica ne-am plimbat prin partea veche a Plovdivului si am vizitat si muzeul etnografic. Vreme frumoasa, zona pitoreasca, un muzeu etnografic...cam saracacios da frumusel. A fost o plimbare frumoasa insa din nefericire nu am avut timp sa vizitam si cetatea veche.

Inainte de a ne urca in taxiuri am facut o poza in fata hotelului impreuna cu doua noi cunostinte: Bogdan si Monica, doctoranzi de la SNSPA.

Revenire

2009-04-14T19:26:00.003+03:00

Dupa o perioada de pauza am sa postez 2 poze care au fost facute cu doua ocazii diferite. Prima a fost facuta la o plimbare fotografica intr-un week-end (pentru detalii intrati aici) si alta a fost facuta in vizita din Bulgaria, la prima mea conferinta internationala:)...

Ambele sunt cu niste personaje simpatice intalnite in zonele vechi ale orasului (prima poza facuta prin Lipscani iar a doua in orasul vechi din Plovdiv) si care amintesc despre niste timpuri trecute, multe povesti interesante si misterioase care din pacate vor ramane necunoscute generatiilor urmatoare.
Aici sunt toate pozele din Bulgaria.

Fabuloasa poveste a unui tanc galben, importat cu şase mii de dolari, vopsit în portocaliu şi revândut către Romsilva la un preţ de 50 de ori mai mare

2009-03-10T17:12:00.004+02:00

Hello,
o poveste frumoasa si romantica...mmm sau nu. Imi vine sa zic inca o poveste MADE IN ROMANIA...pana acum tindeam sa nu vad asa lucrurile dar povestea m-a motivat inca putin sa privesc altfel "fenomenele" din jurul meu...

Look and be amazed...
Oricum felicitari autorului...foarte frumos prezentat si bine gasita povestioara (si ii multumesc lui Felix pentru ca mi-a aratat minunatia...).

Spre o cercetare a.....

2009-03-09T20:31:00.003+02:00

Eu unu consider ca blogul este un spatiu important pentru externalizarea frustrarilor noastre cele mai puternice. Am de gand sa incerc si eu puterile sublime ale acestui mijloc de comunicare.
Pozele nu cred ca se potrivesc neaparat cu frustrarile exprimate in acest post insa imi plac destul de mult si am auzit pe cineva care spunea ca s-a "speriat" cate poze am postat si cat de putine cuvinte dar dupa a fost mai linistita ca a vazut si ceva ganduri materializate in cuvinte :).

Prima data intentionam sa fac un blog numai cu fotografii dar se pare ca inca nu sunt un fotograf chiar atat de minunat...inca nu pot sa-mi exprim sentimentele prin acest mijloc asa ca am sa imi folosesc si cuvintele pana ma "maturizez" ca artist :)).
Oricum frustrarea asta nu e legata de partea mea artistica ci mai curand de partea mea mai pragmatica si de un mic vis care poate parea hilar, stupid, snob etc. Nu pot sa zic ca visam de mic copil sa fac cercetare fundamentala in sociologie (in domeniul asta intra preocupatii care tin de arheologie, muzica, sah si fotbal). Si de cam 2 ani imi dau seama ca "chestia" asta e foarte interesanta, antrenanta si ca as dori sa fac mult timp asa ceva. Inca nu prea sunt sigur exact pe ce felie mica sa ma opresc dar imi dau seama ca ma apropii din ce in ce mai mult de ce vreau sa fac pentru restul vietii mele (s-ar putea sa ma insel dar asta vreau acum...ce sa-i faci....).

De ceva vreme am avut norocul sa fiu angajat la RODA (Arhiva Romana de Date Sociale), un centru de cercetare al Universitatii Bucuresti condus de profesorul meu de statistica din facultate. Deocamdata nu exista finantare constanta pentru centru si am depus doua proiecte de cercetare pe care le-am castigat si am zis ca avem o paine de mancat cat tin proiectele astea. In mare parte faceam chestii adminsitrative dar am avut ocazia sa intru in domeniu sa lucrez cu oameni din domeniu si cu putin noroc poate chiar o sa mearga o lucrare la ESA unde o "sprijin" pe Cosima impreuna cu Bogdana si poate chair un articol pe aceeasi chestie in Sociologie Romaneasca.

Evident a venit criza (care cu toate ca este un fenomen intr-adevar ingrijorator si teribil etc etc m-am saturat de ea....e ca o infectie de care nu poti scapa (nu fenomenul in sine cat discutia despre criza)) si deficit bugetar etc scade bugetul cercetarii si azi am aflat ca cercetarile sunt AMANATE UN AN. Interesant concept. Practic eu ar trebui sa ma inghet sau sa dau timpul sa treaca mai repede cam un an asa si dupa pot sa fac iar cercetare. Oamenii astia oare sunt chiar batuti in cap...acum sincer...nu vreau sa ajung la injurii da oricum trebuie sa-ti dai seama ca e ceva foarte inteligent la mijloc. Baetii astia practic au distrus cercetarea in Romania (asta daca informatia pe care o am este adevarata si daca lucrurile raman asa)
Mda deci pe scurt asta am deranja si ma deranjeaza ca cel mai probabil va trebui sa merg sa lucrez in cercetare de marketing si alte chestii care nu sunt neaparat pe placul meu (preconceptii, stereotipuri etc dar chiar nu vreau sa lucrez la IPSOS, GFK si altii).

Deci in mare daca nu o sa iasa si ultima incercare de a castiga finantare pentru RODA trebuie sa caut mai departe...in cercetare e destul de greu sa reusesti sa te angajezi in alta parte...da o sa vedem.

Pana atunci mai avem o licenta de terminat, cadre de facut, melodii de ascultat, vise de visat, etc....

Ecologist

2009-03-04T12:20:00.002+02:00

Din cand in cand imi mai aduc aminte ca sunt si eu un ecologist. Acum mi-am adus aminte de partea asta "adormita" a mea in timp ce am gasit o serie de fotografii cu animale pe cale de disparitie facuta de cei de la National Geographic (de la care inca nu am primit prima revista din abonamentul pe 6 luni gratis pe care l-am primit pentru ca am cumparat aparatu de la NIKON :( ). Vreau sa va uitati la aceste poze si sa vedeti cat de frumoase sunt creaturile astea pe care probabil copii vostri doar in poze le vor vedea.Click pentru poze

Al doilea link este o parte dintr-o prezentare de la TED. E legat de pasari, pesti si bidoane....va las pe voi sa umpleti spatiile goale:). Vizionare placuta.

A nice motivational speech of Steve Jobs

2009-03-03T11:29:00.001+02:00

Funny prank

2009-03-03T10:30:00.000+02:00

The Greatest Prank Call Made Ever - video powered by Metacafe

watching freedom from my cage

2009-03-01T11:29:00.001+02:00

Winter coat

2009-02-16T20:26:00.001+02:00

Reaching out

2009-02-16T10:37:00.000+02:00

Bad vibes

2009-02-16T10:35:00.001+02:00

La pescuit

2009-02-16T10:33:00.000+02:00

Fuga de singuratate

2009-02-13T18:55:00.000+02:00

Just LipscaniCity

2009-02-13T15:44:00.000+02:00

In zare

2009-02-05T16:47:00.000+02:00

2009-02-05T14:49:00.000+02:00

Tehnologia in cautari de imagine...foarte dragut

2009-02-05T13:52:00.001+02:00

Cautari in functie de culori

Cautari in functie de taguri

Printre gratii

2009-02-04T16:14:00.001+02:00

O biserica se pregateste de furtuna

2009-02-02T12:01:00.000+02:00